Portrete

Nu vreau introducere..

fără cuprins
sau încheiere..
Vreau doar să priviţi
şi să criticaţi
(când este cazul..)
Enjoy!!

© i.stefania

All rights reserved. My images may not be reproduced in any form without my written permission.

Love story..

Început de septembrie, o dimineaţă întunecată, afară statea să plouă iar vântul, vântul încerca să adune toate amintirile triste din viaţa ei şi să le ducă cât de departe posibil..
O plimbare scurtă spre staţia de autobuz părea să dureze o veşnicie până în momentul în care l-a întâlnit pe el. Un zâmbet a fost de ajuns ca să-i lumineze ziua. A urmat un schimb de vorbe despre vreme, despre ce s-a mai întâmplat în ultimele săptămâni şi despre ce urmau să facă în ziua respectivă. După puţin timp, au ajuns acasă la ea şi au stat de vorbă lângă o cană fierbinte de cafea. Nu-şi mai putea lua ochii de la el, nu-i venea să creadă că cineva atât de perfect stătea pe scaunul din bucatăria ei şi părea să se simtă chiar bine în prezenţa ei. În momentul în care privirile lor se întâlneau se întâmpla ceva cu adevărat magic, ceva ce ea nu mai simţise de mult timp. Felul în care îi zâmbea făcea ca până şi norii să dispară din clalea lor, lăsându-le drumul liber, fără obstacole, doar ei şi restul lumii..
Timpul trecea pe nesimţite fără ca ei să-şi fi dat seama că era momentul în care trebuiau să plece. Au coborât scările cu zâmbetul pe buze salutând vecinii care treceau pe lângă ei. Păreau să fie cuplul perfect cu toate că nu erau împreună.
Afară începuse să bată din nou vântul dar de data asta puteai să vezi puţinele raze de soare care se strecurau printre ramurile copacilor încălzind oarecum atmosfera. Aglomeraţia oraşului, foarte multe feţe triste, frigul de afară, erau deja prea multe pentru ea. S-au hotărât să se oprească undeva să se poata încălzi putin. Au găsit o masă retrasă, într-un colţ, unde au petrecut puţin timp după care au pornit din nou la drum. Când au ieşit din localul respectiv, el a luat-o de braţ şi se uita adânc în ochii ei căutând un refugiu în care putea să stea liniştit, departe de gălăgie şi de lume.
Plimbarea lor nu a durat mult timp dic cauza ploii care începuse. Se ascundeau sub o umbrelă mare, verde şi zâmbeau neîncetat. Părea că lumea era doar a lor pentru câteva clipe. Din cauza umblelei au început să stea mai apropiaţi unul de celălalt, lăsând ploaia să le scrie povestea. Păşind cu grijă a ajuns la un refugiu să se ferească putin de ploaia care părea că nu se mai oprea. Faptul că au închis umbrela nu i-au facut pe cei doi să se desprinda din braţele celuilalt. Au stat aşa câteva clipe, privindu-se în ochi, fără să scoata nici un cuvânt. Liniştea domnea peste ei, auzindu-se doar picăturile de apa care cădeau în depărtare. După puţin timp el a primit un telefon de la un prieten vechi care venise în ţară de căteva zile şi au hotărât să se întalnească. Cei doi s-au urcat într-un taxi şi au pornit spre destinaţie. Când au ajuns acolo au stat la intrare ca să-l poată vedea pe prietenul lui. În timp ce stăteau acolo, el a luat-o în braţe şi a strâns-o uşor la pieptul lui şi a sărutat-o uşor pe frunte. Ea s-a uitat nedumerită în ochii lui, iar încercarea ei de-a spune ceva a fost spulberată de un "bună,mă bucur să te cunosc..". Venise prietenul lui şi ştia că nu era momentul să spună ceva, se gândea că cei doi aveau multe de povestit şi a trecut peste. Au fost întrerupţi de soneria telefonului, moment în care ea a luat o gură de ceai şi şi-a aprins o ţigară. După primul fum a observat că prietenul lui se uita la ea de parcă ar fi vrut s-o întrebe ceva. "Sunteţi de mult timp împreună?" "Nu suntem împreună!" spuse ea cu o reţinere în voce, "Păi de ce? Doar e un baiat bun, arată bine..nu înţ.." "N-am spus că nu este, şi în plus este doar a doua oară când ne vedem şi.." El a închis telefonul şi conversaţia lor luase sfârşit. În următoarele momente ea n-a mai fost prezentă cu gandul acolo, plecase departe undeva unde nu putea nimeni să ajungă să-i ucidă cea mai mică speranţă de a fi cu el. S-a uitat pe geam şi a observat că ieşise soarele, ploaia torenţială se oprise în sfârşit. Ea zâmbi. S-au ridicat de la masă şi au pornit din nou la drum. Înspre casă s-au oprit într-un parc şi se uitau la câţiva copii care se jucau cu mingea. Ea şi-a lasat capul pe umărul lui şi se juca cu degetele în palma lui. Când a ridicat capul, a observat că el se uita fix în ochii ei, a aplecat capul, şi-a lipit buzele de-ale ei şi s-au sărutat. Nu a fost un sărut oarecare; acum teama, emoţiile, fericirea, nerăbdarea, care au fost ascunse bine până acum au ieşit la suprafaţă şi au făcut-o să tremure toată. Undeva în colţul ochiului stătea o lacrimă care încerca încet să se prelingă pe obrazul ei, era o lacrimă de fericire. Ştia că nimeni şi nimic nu putea strica o zi ca asta.
A sosit timpul ca el să se întoarcă înapoi acasă. L-a condus încet spre staţie, trăgând de fiecare secundă care trecea în speranţa că ar mai putea trage de timp. Ajunşi în staţie, el a luat-o în braţe şi a sărutat-o din nou, de data asta de despărţire. Şi-au luat rămas bun şi amândoi au plecat cu zâmbetul pe buze spre casă.

This summer..

Ştiu că a trecut mult timp de când n-am mai postat nimic.. dar pot să zic că am avut o vară un pic mai agitată decât celelalte.. am multe de recuperat din urmă şi cred că ar fi cazul să ma apuc de pe acum :)
Off.. la începutul verii am fost preocupată cu Bac-ul.. şi a trebuit să trec peste câteva obstacole să ajung unde sunt acum.. adică studentă :D..

În ultima zi de Bac după proba de la Psihologie, am primit cel mai draguţ, scump, dulce, ghemotoc de blană posibil.. dacă nu v-aţi dat seama încă despre ce e vorba, vă spun eu.. un Bichon Maltese pe care mi-l doream de ani buni. A fost dragoste la prima vedere, ce să mai.. Îl cheama Dixi şi acum are 6 luni.. suntem cel mai alintat şi fiţos căţeluş din lume.. doar mami îl iubeşte mult..
Deja uitasem de griji şi eram convinsă că nu aveam de ce să-mi fac probleme în legătură cu bac-ul.. Nu vreţi să ştiţi prin ce-am trecut duminică atunci când s-au afişat rezultatele şi am aflat că picasem bac-ul la psihologie cu 4,30.. Pur şi simplu nu mai eram bună de nimic. În aceeaşi zi am fost să depun contestaţie ca să aflu în joia următoare că mi-au acordat punctajul maxim de 1,50 şi nota mea s-a transformat "peste noapte" din 4,30 în 5,80.. Nu vreţi să ştiţi cum şi cât de mult le-am umplut frigiderele celor care mi-au corectat lucrarea.. A trecut şi asta.. şi a urmat înscrierea la facultate. Am intrat în cadrul Universităţii Transilvania la Ştiinţe economice şi administrarea afacerilor la profilul Business administration.. şi sunt foarte nerăbdătoare să încep cursurile. (yee!!)
Asta mi-a ocupat cam toată vacanţa.. în rest.. în timpul liber am hotarât împreună cu fostul meu prieten să punem punct ralaţiei noastre pentru că am crezut că ne va fi mult mai bine aşa.. O relaţie de 5 luni.. care poate peste un an.. doi.. nici n-o să mai conteze. Important e că am rămas prieteni şi că după două nopţi nedormite a trecut totul :) şi viaţa merge înainte..
Aş mai avea multe de zis dar mai las şi pentru mâine.. acum trebuie să ies cu Dixi afară :)
O zi bună la toţi!!

Look at this photograph.. everytime I do it makes me laugh..

"Look at this photograph.. everytime I do it makes me laugh.."

De ce? Simplu.. De fiecare dată când fotografiez ceva.. orice..
mă simt extraordinar de bine.. sunt în largul meu..
în propria mea lume..
Cu alte cuvinte.. vă urez bun venit
în lumea mea..

Aş vrea să postez câteva din cele mai reuşite (zic eu) fotografii ale mele.. făcute de-a lungul anului.. Sper din tot sufletul să vă placă.. iar dacă nu vă convine ceva nu ezitaţi să-mi spuneţi.. :) sunt deschisă la idei şi propuneri noi :P

Fotografii din natură:

Enjoy.. voi reveni curând cu portrete :)
O zi bună!!

uuu BAC-ul..

De azi în două săptămâni începe BAC-ul sau "examenul maturităţii" după cum spun unii.. ceea ce mie personal mi se pare o prostie, sincer!! "Examenul maturităţii".. de ce? că stai un an întreg să-ţi toceşti creierii şi la final să alfii că nu te bagă un prof în bac.. că stai cu morcovu-n cur (scuzaţi limbajul) până în ultima clipă din cauza tâmpiţilor din guvern că nu ştii dacă îngheaţă anul sau nu.. din cauza profesorilor care la fiecare sfârşit de an anunţă elevii ca fac grevă.. din cauza unei anumite profe de română care lasă corigenţi pe vară un sfert din clasă în a 12-a (în clasă fiind 17 elevi).. da.. "Examenul maturităţii".. o să fim o ţară plina de maturi.. asta ne lipseşte..
Poate unii dintre voi vor spune.. da ce-au făcut respectivii de nu sunt bagaţi în bac ? chiar nu contează ce au făcut.. contează atitudinea adoptată de profesori când iau asemenea decizii.. ei nu se gândesc puţin.. măh.. e vară cine dracu învaţă vara.. hai să fim serioşi puţin.. câţi dintre voi au învăţat ceva vara.. şi nu mă refer la citit o carte sau au făcut un curs pentru diverse lucruri gen ospătar etc. ?? dar nu.. ei să intre în bac în sesiunea a II-a că siguur trec..
Sunt foarte frustrată când mă gândesc la subiectul acesta..
Pe lângă toate astea.. mâine îmi susţin al doile atestat, la materiile de specialitate, intitulat "Organigrama unei agenţii de turism tour-operatoare"..
Wish me luck !! şi.. revin maine cu o continuare :)
Noapte buna!!

Copilul din noi

Un prieten bun mi-a spus odată.. "învaţă să te cobori la mintea unui copil atunci când vorbeşti cu el dar nu uita să te ridici atunci când lângă tine este un om în toată firea"..
Ma învăţat să fiu mereu cu zâmbetul pe buze pentru că "mâine poate fi mai rău".. şi aşa e.. nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul.. trebuie să trăim în prezent.. nu din amintiri sau să ne facem planuri pentru viitor..
Tot el îmi spunea că atunci când ieşim împreună îşi ia doza de copilărie de la mine.. eu care la 15 ani mă credeam destul de matură să pot lua viaţa în piept (trecusem recent printr-o despărţire, prima de altfel, sufeream emorm şi mi se părea că viaţa e nedreaptă.. pentru că eu îl iubeam şi nu puteam să îmi imaginez restul vieţii fără el.. târziu am realizat că viaţa nu se rezumă doar la el şi am reuşit să trec într-un final peste).
Dar n-a fost chiar aşa, de atunci au trecut 4 ani.. 4 ani în care pot sa spun că am învăţat multe. Nu vreau să fac aceeaşi greşeală spunând că m-am maturizat dar pot să zic că acum gândesc
Nu vreau să fiu un adult pentru că sunt mult prea multe responsabilităţi şi nu mă simt încă pregătită pentru toate acestea.. vreau să fiu tot fetiţa mamei şi a lui tata.. vreau să mă uit pe cer şi să râd cu gura până la urechi de un nor care are o formă mai ciudată.. vreau să mânânc îngheţată şi să mă murdăresc pe nas.. vreau să mă joc în nisip.. să sar în bălţi.. să mă plimb în ploaie.. să mă dau pe leagăn şi să mă uit la desene animate :). Încă nu m-am săturat de toate lucrurile acestea.. şi mai vreau să mă bucur de ele cât mai pot..
Nu sunt o persoană uşor de influenţat, dar pot spune că el mi-a schimbat puţin felul de a vedea viaţa şi îi sunt recunoscătoare. diferit şi încerc să vad mereu jumătatea plină a paharului.
Cu alte cuvinte.. nu uitaţi că acolo undeva în adâncul sufletului vostru este un copil care de-abia aşteaptă să iasă la joacă.. nu-l ignoraţi.. mai acordaţii o şansă :)

Gata !!

Cred că voi încheia capitolul "File dintr-un caiet vechi.." De ce? ..păi simplu.. mi-a revenit inspiraţia.. am o nouă muză.. deci în concluzie.. spor la scris miee!!
iar titlul "Dacă.." nu este chiar unul sugestiv.. dar până mă gândesc eu la altceva.. cred ca merge..
Enjoy!!

Dacă..

Dacă te-ai trezi într-o dimineaţă
Şi ai realiza că tot ce s-a întâmplat între noi
..a fost doar un vis
Că eu n-am existat vre-odată
..şi nici noi
Şi fără speranţă ţi-ai coninua drumul prin viaţă
Cu un zâmbet fals pe faţă
Ca un suflet solitar mergând prin ceaţă
Simţind că inima ta îngheaţă..
Îndreptându-te spre locul cel numeşti casă
Te-ntinzi în pat.. şi închizând ochii
..cu răsuflarea tăiată
Te chinui s-adormi
S-o mai poţi simţi măcar o dată
Şi strângi în braţe perna
..în speranţa că o va aduce mai aproape..
Disperarea încet începe să te cuprindă
Strângi din dinţi
Te uiţi pe geam
..te uiţi la ceas
..e încă noapte
Începe să te frământe gândul
Că n-o s-o mai vezi vre-odată..
O lumină puternică îţi orbeşte privirea
Deschizi ochii şi încerci să desluşeşti ceva..
Oare e chiar ea.. ?
Sau totul se petrece doar în mintea ta..
Dar se îndreaptă înspre tine
Te ia de mână.. inima începe să-ţi bată
Ea e fiinţa care..
Atunci când o priveşti te doare cel mai tare
Căci ştii că ea dispare.. atunci când soarele răsare..